Pana cand Guvernul va reusi sa se ocupe si de economie, singurele solutii pentru intreprinderile din Romania vin doar de la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență.  

In ce priveste domeniul justitiei, prin Decret se instituie, ca masura de prima urgenta,  un caz de suspendare a termenelor de prescripție și de decădere de orice fel (legale, judecătorești sau convenționale). 

Se derogă astfel de la dispozițiile Codului civil, având în vedere că starea de urgență determinată de virusul COVID-19 este considerată un caz de forța majoră, astfel cum este definită aceasta din urmă în art. 1351 alin. (2) din Codul civil.   

Pentru a înțelege implicațiile pe care le are suspendarea prescripției in situația stării de urgență, parcurgeți exemplul simplu al unei creanțe neîncasate, a cărei prescripție se împlinește în termen de o lună. Dată fiind dificultatea de a recupera creanța, creditorului i se oferă suspendarea termenului de prescripție, in care putea obține concursul forței de constrangere a statului, si capata un nou termen, de 6 luni ulterior încetării stării de urgență, pentru formularea cererii de chemare in judecata.  

Conform art. 41 din Decret ,,Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.” 

Practic, prin acest articol se stabilește regimul termenelor de prescripție și de decădere pe perioada stării de urgență de 30 de zile, situația fiind diferită după cum termenele au început să curgă sau nu înainte de declararea stării de urgență.  

Dacă termenele de prescripție sau de decădere de orice fel nu au început să curgă înainte de declararea stării de urgență sau dacă ar trebui să înceapă să curgă în această perioadă, atunci momentul de la care încep să curgă se prelungește până la încetarea stării de urgență, respectiv până la data de 16 aprilie 2020. 
Dacă însă termenele au început să curgă înainte de intrarea în vigoare a decretului, cursul termenelor se suspendă pe toată durata stării de urgență și își va relua cursul la încetarea stării de urgență, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. 

Starea de urgență generată de coronavirus este stabilită pentru 30 de zile de la intrarea în vigoare a decretului, ceea ce semnifică faptul că aceasta imprejurare are un caracter temporar.  

Suspendarea prescripției produce două efecte, unul fiind general și altul special.  

Efectul general constă în faptul că din momentul în care cauza de suspendare a încetat, în cazul nostru starea de urgență, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare, ceea ce înseamnă că durata cauzei de suspendare nu intră în calculul termenului de prescripţie. 

Efectul special al suspendării prescripției  constă, în esenţă, în prorogarea momentului la care se va împlini termenul de prescripţie, astfel încât, între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie să se asigure un termen de 6 luni ori 1 lună, după cum termenul de prescripţie aplicabil în speță este mai mare ori mai mic de 6 luni. 

 Așadar, în cazul de suspendare a prescripției determinat de coronavirus, după încetarea stării de urgență trebuie să se asigure curgerea unui termen de 6 luni sau de 1 lună până la momentul împlinirii termenului de prescripție, acest termen stabilindu-se în funcție de durata termenului de prescripție care a fost suspendat (dacă acesta este mai mare sau mai mic de 6 luni).   

În ceea ce privește termenele de decădere în Codul civil nu se stabilesc reguli diferite după cum forța majoră are un caracter permanent sau un caracter temporar, ci în toate cazurile de forță majoră se aplică dispozițiile art. 2548 alin. (2) din Codul civil care prevăd că  
forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă. 

Observăm că prin Decretul nr. 195/2020 nu s-a stabilit pentru termenele de decădere un regim diferit față de cel prevăzut în Codul civil pentru cazul de forta majora și astfel, pe perioada stării de urgență, termenele de decădere se suspendă, indiferent de natura sau durata acestora.  

Și în cazul suspendării termenului de decădere efectul general constă în faptul că de la data când cauza de suspendare a încetat, termenul de decădere îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare, deoarece se face trimitere expresă la  2.534 alin. (1)  din Codul civil.  

Cu privire la efectul special al suspendării termenului de decădere, acesta este reprezentat de faptul că termenul de decădere se va socoti împlinit doar după trecerea unui interval de 5 zile de la data când suspendarea a încetat. Astfel, în cazul termenelor de decădere trebuie să i se asigure persoanei căreia i se opune termenul un interval de 5 zile între momentul încetării stării de urgență și momentul împlinirii termenului, indiferent de durata inițială a termenului de decădere suspendat.  

În final, precizăm că în această perioadă a stării de urgență unele drepturi supuse unor termene de prescripție sau decădere pot fi totuși exercitate în principal prin intermediul modalităților de comunicare online sau prin poștă. Însă dacă vă aflați în imposibilitatea de a vă exercita drepturile supuse unor termene de prescripție sau decădere, exercitarea acestor drepturi se poate realiza după încetarea stării de urgență, deoarece prin art. 41 din Decretul nr. 195/2020 s-a stabilit în mod expres suspendarea tuturor termenelor în această perioadă.  

Astfel, imposibilitatea de exercitare a drepturilor este prezumată în mod absolut data fiind starea de urgenta determinata de pandemia coronavirus.