Am exprimat recent o opinie de tip amicus curiae cu privire la constituționalitatea proiectului de Ordonanță de Urgență pentru modificarea Legii  nr.132/2017 în ce privește decontarea directă.

Am norocul să o fac într-o epocă fără precedent în ce privește deschiderea pieței, în special a autorității de supraveghere, spre dialog și consultare a celor interesați în reglementarea și îmbunătățirea practicilor din sectorul asigurărilor.

În așteptarea celei de-a doua versiuni a Proiectului de Ordonanță de Urgență privind decontarea directă, aparuta azi, am vrut să arăt că desfășurarea simultană a proceselor legislative prin proiectul de OUG și proiectul de lege aflat în lucru, într-o fază avansată, în Parlament, indică un potențial risc de încălcare a principiului separării puterilor în stat și un potențial conflict constituțional având în vedere că atât Parlamentul cât și Guvernul legiferează în același timp același domeniu, anume cel al decontării directe.

Am arătat că nu este îndeplinit criteriul ,,urgenței modificării”, care ar oferi Guvernului posibilitatea de legiferare prin ordonanță de urgență în materia arătată mai sus, și că procesul de legiferare ar trebui cedat, în toate cazurile, Parlamentului, chiar și dacă acesta își reduce inițiativa legislativă la soluționarea infringementului.

Sunt convins că opinia îmi va fi apreciată, ea fiind îndreptată către întărirea demersului legislativ inițiat de către autoritate (din ale carei idei sunt sigur că s-a inspirat, dealtfel, și Parlamentul), demers al cărui succes este pus în pericol de acest conflict de constituționalitate.

Din păcate, acest conflict fragilizeaza aplicarea soluțiilor generoase precum contractarea obligatorie a serviciului de decontare directă (despăgubire directă – direct settlement) prestat de către asigurător, care se îndreaptă într-adevăr către educarea financiară a consumatorului și către îmbunătățirea calității serviciilor asigurătorilor RCA de lichidare a daunelor.

Același conflict trebuie să indemne la regândirea propunerii din proiectul OUG de  reglementare a procedurii decontării directe subsecvente (direct debit compensation/indemnity) între asigurătorii RCA. O astfel de procedură, care să respecte principiile de concurență și de libertate în formarea prețurilor, poate fi de asemenea benefică tuturor părților implicate, chiar daca această reglementare trebuia să vină din inițiativa asigurătorilor.

În acest sens, este pozitivă corelarea decontării directe între asigurători cu mecanisme precum cel al tarifelor de referință pentru reparațiile prestate de service-urile auto, ale căror costuri se vor transfera ca și până acum asigurătorilor, de această dată celor ai persoanelor prejudiciate.

Calcularea, cu titlu consultativ, a acestor tarife, de către un organism independent, fie si contractat de BAAR (în acest moment, acest lucru este făcut direct, conform legii, de BAAR, considerat, presupun, în conflict de interese) este un prim pas necesar în acest sens și care va contribui la evitarea potențialelor practici neloiale în raporturile dintre asigurători subsecvente celor dintre reparatori și asigurători.

Fapt absolut necesar după o perioadă lungă de incertitudine, se atrage macar acum, chiar expres in aceasta a doua versiune a acestui proiect, atenția asupra noțiunii generoase de preț de referință, deja reglementată in art.22 din Legea RCA și pentru a cărei recunoaștere m-am luptat atât, modificându-se inclusiv faimosul art.14, alin.3 din Lege.

Calcularea independenta, cu titlu informativ, a unor tarife de referință pentru manoperă și închiriere este facila, desigur, deși ar trebui luate în considerare, pentru acuratețe, și alte criterii de segmentare decât cel geografic. Sarcina construirii unui sistem de stabilire a unor prețuri de referință pentru piese auto este însă dură, chiar dacă posibilă, ea stând și azi la îndemăna fiecărui asigurator, si va fi lăsată cel mai probabil, pentru acest motiv, la aprecierea fiecărui asigurător.

În ce privește însă caracterul executoriu al creanței asigurătorului persoanei prejudiciate, subrogat în drepturile acesteia împotriva asigurătorului persoanei vinovate, această modificare nu reiese cu necesitate din adoptarea contractării directe a serviciului de decontare directă și nu contribuie la scopul reglementării de urgență, acela de schimbare a comportamentului asiguraților în privința apelării la serviciile asigurătorului propriu în caz de daună.

Această modificare nici măcar nu este „înfățișată drept rațiunea și finalitatea principală” a măsurii legislative ce urmează a fi adoptate, astfel încât urgența sa este cu atât mai puțin justificată din perspectiva motivării legate de „evitarea riscului de concentrare a pieţei şi evitarea instituirii unei pieţe cu structură de monopol”, măsura fiind chiar incompatibilă cu această perspectivă, datorită potențialului anticoncurential al aplicării sale între asigurători.

Evitarea potențialului anticoncurential se va face, cu sau fără o referentiere cu titlu informativ, doar daca se asociază cu păstrarea dreptului asigurătorului persoanei vinovate de a formula către asigurătorul persoanei prejudiciate o ofertă justificată, pe baza surselor sale proprii de referință pentru prețurile de piață, sau de a notifica acestuia motivele unui refuz.

M-am opus, de la primul anunț al acestei modificări, caracterului executoriu al creanței asigurătorului persoanei prejudiciate împotriva asigurătorului persoanei vinovate, fiind convins că va aduce o serie de disfuncționalități în procedura de decontare directă între asigurători.

Caracterul executoriu se bazează pe prezumția absolută că modul în care asigurătorul persoanei prejudiciate stabilește răspunderea persoanei vinovate (!) și cuantumul despăgubirii este cel legal și că el ar fi fost făcut identic de către asigurătorul persoanei vinovate.

Aceasta prezumție nu doar că este contrară chiar caracterului informativ al prețurilor de referință, dar, mai grav, ea duce la pierderea de către asigurătorul persoanei vinovate a drepturilor sale împotriva asigurătorului subrogat în drepturile persoanei prejudiciate.

În lipsa acestor drepturi și a încrederii intre asigurători date de existența unor sisteme de stabilire a preturilor de referință  proprii fiecăruia, care să fi fost folosite în prealabil, cu succes, în fata pretențiilor persoanelor prejudiciate și altor succesori ai acestora precum reparatorii, procedura decontării directe executorii între asigurători va fi viciată și nicio casă de clearing nu o va putea curăța.

Multitudinea de procese de pe rolul instanțelor și varietatea foarte mică de soluții în favoarea (tuturor) asigurătorilor persoanelor vinovate, în special în procesele împotriva reparatorilor, se datorează lipsei acestor sisteme, care nu generează încredere persoanelor prejudiciate și nici instanțelor.

Principalul risc concurențial al introducerii titlului executoriu este eliminarea controlului asupra cuantumului despăgubirii în raport cu mărimea daunei care are, la rândul său, potențialul de a conduce la o aliniere a prețurilor RCA, chiar spre un nivel maximal al acestor prețuri, ce sunt în cele din urmă transferate către consumatori.

Dacă, în ce privește o eventuală aliniere a tarifelor reparatorilor si locatorilor de jos în sus, către tariful de referință, chiar dacă acesta este informativ, Consiliul Concurenței a declarat public că va avea grijă să fie evitată, chiar dacă mijloacele de identificare sunt limitate de caracterul natural al acestei alinieri, cum se mai poate evita alinierea primelor de asigurare, care este nu doar naturală, fiind subsecventă unei alinieri a prețurilor de reparație și celor de locațiune, ci și stimulată?

Susțin deci introducerea contractării obligatorii a serviciului decontării directe între asigurător și asiguratul propriu ca soluție în beneficiul pieței și consumatorilor.

Este însă real riscul de transformare a mecanismului de decontare directă subsecventă executorie între asigurători într-o formă de practică incorectă între aceștia și la pierderea mecanismelor proprii fiecărui asigurător de control asupra costurilor, lucru care va contribui direct, din nou, la deservicii aduse consumatorilor și pieței libere.

Indiferent de soluțiile și traseele legislative ce vor fi urmate, sunt necesare deci o serie de clarificări, la nivel de principiu, care să contribuie la buna funcționare a pieței în beneficiul atât al actorilor din piață, cât mai ales al consumatorului final.

E puțin spus de urmărit. Revin pe parcursul următoarelor 10 zile calendaristice.