Surprinzator sau nu, asistentii in brokeraj nu sunt vizati de noua legislatie privind prevenirea spalarii banilor. 

Asistentii in brokeraj nu sunt considerati entitati raportoare in temeiul art.2, lit.g), pct.2 din Legea 129/2019 si nu au nicio obligatie de numire si notificare catre ASF a persoanei cu responsabilitati si/sau a ofiterului de conformitate, rezultata din Regulamentul 13/2019, ffind exclusi, ca intermediari secundari, din definitia institutiilor financiare. 

Singura situatie in care asistentii devin entitati raportoare, conform  Legii 129/2019,avand si obligatia numirii unei persoane cu responsabilitati in aplicarea legii, este aceea in care “… efectuează tranzacţii în numerar, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, ….”, prevazuta de art.5, alin.1, lit.i) din lege. In cazul, fie si rar, in care tranzactia are ca obiect distributia de asigurari efectuata in numele companiei de brokeraj, aceasta situatie trebuie avuta in vedere atat de catre asistent, ca entitate raportoare, dar si, mai ales, de catre companiile de brokeraj, in politicile proprii de aplicare a Legii 129/2019.  

In aceste conditii, ingrata sarcina de a supraveghea asistentii din perspectiva SB/FT revine mandantilor lor, companiile de brokeraj. Mai important decat orice este deci ca asistentilor sa li se faca opozabile prin acte aditionale la contractul de colaborare obligatiile relevante pentru ei din politicile si procedurile interne SB/FT ale companiilor de brokeraj.  

O obligatie care le va da mari batai de cap companiilor de brokeraj, pe langa cele de supraveghere si reglementare a activitatii acelorasi asistenti impuse de GDPR, IDD si Regulamentul CE privind sistemul de guvernanta.