Ieri a intrat in vigoare, chiar dacă platforma electronică necesară aplicării lui nu este încă funcțională, Ordinul Ministerului Economiei nr.791/25.03.2020 care oferă întreprinderilor a căror activitate este puternic afectată de starea de urgență posibilitatea atestării acestei afectări prin acordarea certificatelor de stare de urgență, absolut necesare supraviețuirii mediului de afaceri în perioada stării de
urgență.
Prin Ordin se reglementează două categorii de certificate ce pot fi obținute de solicitanți-operatori economici afectați de pandemia COVID-19, ambele având însă același rol, acela de a justifica dificultatea de îndeplinire a obligațiilor asumate contractual în situația generată de starea de urgență, prezumată ca având caracter de forță majoră.
O primă categorie este reprezentată de societățile care și-au întrerupt total sau parţial activitatea, ca urmare a deciziilor autorităților publice emise pe parcursul stării de urgență, acestea având dreptul să obțină certificatul tip 1(albastru). Pentru a înțelege mai bine cui îi este dedicat acest prim certificat, un exemplu de întrerupere totală ar putea fi acela al întreprinderilor ce desfășoară activități de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale, întrucât prin Ordonanța militară nr.2/2020 s-a dispus suspendarea temporară a acestora. În ceea ce privește restaurantele, de exemplu, putem deduce că acestea s-ar încadra în situația întreruperii parțiale, deoarece prin Ordonanța militară nr. 1/2020 li se permite acestora desfășurarea activităților sub forma „drive-in“, „room-service“ sau livrare la client.
Cea de-a doua clasă de societăți comerciale afectate constă în cele care au înregistrat diminuări ale încasărilor în luna martie 2020 cu un procent de minimum 25% față de media încasărilor din perioada ianuarie-februarie 2020. Lor le este dedicat certificatul tip 2 (galben). Utilitatea certificatului galben se vede în cazul în care societatea nu se confruntă cu o întrerupere, fie si parțială, a activității. Un solicitant poate să apeleze la oricare dintre cele două tipuri de certificat, deoarece pot exista situații în care o întreprindere să se regăsească în ambele cazuri, având și activitatea întreruptă, total sau partial, ca efect al deciziei autorităților, dar și o scădere a încasărilor semnificativă. Acest lucru nu înseamnă că le poate obține pe amândouă, deoarece art. 4 din Ordin impune emiterea unui singur tip de certificat de stare de urgență pentru un solicitant.
Este de reținut faptul că ambele categorii urmează aceeași procedură de emitere și anume prin depunerea exclusiv electronică a unei cereri precum și a unei declarații pe propria răspundere din care să reiasă că toate informațiile și documentele care stau la baza cererii sunt conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Eliberarea certificatelor se va face automat, electronic, după validarea de către sistem a solicitării. Este deci important de știut ca documentele în strânsă legătură cu declarația pe propria răspundere, doveditoare ale afectării activității comerciale, fac obiectul controlului ulterior, fiind verificate cu ocazia inspecției și controlului desfășurate de organele abilitate ulterior emiterii.
Dificultatea imediată de apelare la această procedură va apărea în ceea ce privește obligativitatea semnării electronice, de către reprezentantul legal al societății sau de un împuternicit al acestuia, a documentelor solicitate prin Ordin. În prezent , acest instrument nu este deținut de un număr mare de persoane, astfel încât să fie ușor accesibil solicitanților.
Aparent contraproductivă, această condiționare trebuie privită strict din perspectiva necesității identificării persoanei care își asumă răspunderea manifestării sau atestării manifestării de voință pentru obținerea certificatului, având în vedere faptul că verificarea îndeplinirii condițiilor de obținere a acestui certificat se face ulterior acestei emiteri.
Vom continua, în zilele de până la adaptarea platformei electronice, să vă informam și să acordăm consultanță pro bono asupra modului de punere în practică a acestor dispoziții legale atât de necesare mediului de afaceri.
