Răspunderea juridică pentru răspândirea infectării cu Covid-19
Cât de bine vă cunoaşteţi obligaţiile legale în cazul unei situaţii de urgenţă precum cea determinată de infectarea cu COVID-19 și cum ajută asta la prevenirea răspândirii infecției ?
Ministerul de Interne a anunțat public introducerea în chestionarul primit de persoanele care vin în România din zonele afectate de coronavirus referiri la dispozițiile art. 352 din Codul Penal care reglementează infracținea de zădărnicire a combaterii bolilor,
În practică, acest lucru încă nu s-a întamplat, chestionarul pus la dispoziţia pasagerilor pe Aeroportul Otopeni, deşi face referire la simptomele bolii, nu face referire la această infracţiune şi cu atât mai puţin la conţinutul ei, pentru educare.
Cu privire la infracţiunea menţionată, aceasta constă în fapta de nerespectare, cu intenţie sau din culpă, a măsurilor prevăzute de lege privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase. Aceste măsuri reprezintă obligaţiile sau îndatorile impuse atât cetăţenilor cât şi autorităţilor de actele normative în materie, măsuri ce diferă de la un tip de boală la alta.
În privinţa situaţiei de urgenţă determinate de infectarea cu COVID-19, respectiv coronavirus, pe data de 26.02.2020 Ministrul Sănătăţii a emis, în temeiul OUG nr. 11/2020 privind unele măsuri aferente instituirii carantinei, Ordinul nr. 313/2020. Ordinul, fie şi emis cu întârziere, nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial al României, deci, din pacate, încă nu a intrat în vigoare.
Ordinul nr. 313/2020 stabileşte două tipuri de măsuri de care trebuie sa se ţina seama, în funcție de persoanele vizate și zonele din care sosesc acestea.
În ceea priveste persoanele asimptomatice, care nu prezintă niciunul dintre simptomele bolii, acestea sunt supuse măsurii de carantină în spaţii special amenajate, pentru o perioadă de 14 zile, dacă se întorc în România din zonele cu transmitere comunitară extinsă.
În ceea ce priveşte orice persoane care au călătorit în ultimele 14 zile în localităţi din zonele afectate de coronavirus, altele decât cele cu transmitere comunitară extinsă, se prevede obligaţia de a se autoizola la domiciliu timp de 14 zile, perioadă în care vor fi monitorizate de către direcţiile de sănătate publică.
Lista zonelor afectate şi a zonelor cu transmitere comunitară extinsă este publicată pe site-ul https://www.cnscbt.ro/index.php/1440-lista-zonelor-cu-transmitere-comunitara-extinsa-si-a-altor-zone-afectate-de-covid-19-actualizare-28-02-2020 .
Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 11/2020, coordonarea şi implementarea măsurilor menţionate mai sus se realizează de structurile de specialitate ale Institutului Naţional de Sănătate Publică şi ale direcţiile de sănătate publică judeţene şi ale Municipiului Bucureşti.
Respectarea acestor măsuri este obligatorie pentru cetăţenii români şi a orice persoane aflate pe teritoriul României, deoarece art. 39 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede în mod expres obligația acestora de a se supune măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, de a respecta întocmai normele de igienă şi sănătate publică, de a oferi informaţiile solicitate şi de a aplica măsurile stabilite de către autorităţile aratate mai sus privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Mai mult, potrivit art. 5 alin. (3) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 313/2020, nerespectarea măsurilor de carantină şi furnizarea de informaţii false autorităţilor se sancţionează conform legilor în vigoare, respectiv conform aceluiaşi art. 352 din Codul Penal.
În aceste condiții, subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de art. 352 din Codul penal pot fi persoanele care au obligația de a respecta aceste măsuri, în calitate de bolnavi, suspecți (printre care şi persoanele simptomatice sau asimptomatice sosite din zonele afectate de virus) sau pur și simplu persoane care se află pe teritoriul României. Să nu uităm ca fapta poate fi săvârşită şi de catre instituţiile, unităţile sanitare sau personalul împuternicit de către acestea care aplică măsurile stabilite prin Ordinul ministrului sănătății,
Astfel, în opinia noastră, este important atât din considerentul unei posibile răspunderi penale, cât, mai ales, în baza obligației morale de protejare a comunității, ca, la sosirea pe teritoriul României, toți călătorii să declare zona din care provin și să urmeze întocmai instrucțiunile cuprinse în chestionarul primit și cele transmise de persoanele cu responsabilități în acest caz. Mai mult, persoana care suspectează că ar fi contactat această boală este obligată să aducă acest lucru la cunoștința autorităților.
Infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor se poate săvârși de regulă prin inacțiuni, dar și prin acțiuni de nerespectare a măsurilor de prevenire a respectivei boli contagioase.
Această infracțiune este săvărșită cu intenție atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, de răspândire a unei asemenea boli, şi urmăreşte (cu intenție directă) sau doar acceptă producerea acestui rezultat (cu intenție indirectă). În cazul în care fapta este săvârșită cu intenție, în oricare din cele două forme, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
Această infracțiune este săvârșită din culpă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, sau când nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia și putea să-l prevadă, iar în această situație pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
Cu toate acestea, pentru a fi reținută această infracțiune este necesar să se producă şi rezultatul prevăzut în structura infracțiunii, acela de răspândire a bolii infectocontagioase. Acesta constă în transmiterea bolii la una sau la mai multe persoane care anterior nu erau infectate.
În plus, pentru reținerea infracțiunii din art. 352 Cod penal, este necesar să se stabilească legatura de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea săvărșită și rezultatul produs de aceasta. Cu alte cuvinte, este necesar să se stabilească, fără îndoială, faptul că transmiterea bolii la una sau la mai multe persoane care anterior nu erau infectate a fost cauzată de nerespectarea de către făptuitor a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase.
Considerăm că în practică va fi dificil să se facă dovada legăturii de cauzalitate, deoarece răspândirea unei astfel de boli este posibilă din multiple alte cauze şi în multiple împrejurări.
În cazul acestei infracțiuni, subiectul pasiv principal este statul, ca reprezentant al societății, iar subiectul pasiv secundar este persona care a contactat boala infectocontagioasă.
Ca în orice altă situație similară, scopul legiferării este acela de a încuraja respectarea legii însă, în acest caz, fiecare faptă individuală de conformare ajută comunitatea să răspundă mai bine unei amenințări excepționale.